joi, 24 iunie 2010

Feels like summertime

Feels something like summertime
Top down ain't nothing but time
Radio's on and you're by my side
Feels something like summertime


Scriu acest post din camera mea de acasă, unde este totul este atât de bine. După câteva zile de alergat prin casă la propriu pentru că nu îmi găseam locul şi după alte câteva zile în care m-am luptat cu pişcăturile de tânţari acumulate în ultima noapte petrecută la Bucureşti (34 la număr şi da, sunt alergică), pot spune că lucrurile au revenit la normal. M-am instalat în camera mea, am început să mă bucur din nou de viaţa liniştită şi plină de pace de aici.

It seems like lately there’s a whole lot of leaving going on…
Şi evident, lipseşte ceva.

Pot spune doar că parcă aş mai vrea să aud ceva voci de pe palier, ceva bătăi în uşă urmate de celebra invitaţia sau mai degrabă îndemn: “Hai în Jeg/Mergem în Jeg” şi poate că aş mai vrea să stau în Jeg fără niciun stres.

Chiar dacă acasă este de mii de ori mai bine, mereu, mereu, o să fie unele lucruri care o să lipsească.
Nu are rost să mai zic că am avut parte de un an de nota 10 la cămin, începând cu prima mea seară la cămin când am fost racolată mai mult sau mai puţin împotriva voinţei mele în Jeg. Tot aşa aş mai putea să spun despre “chefurile în 5” în cămin, despre nopţile, foarte multe la număr cu mimă şi cu cuvinte absolute geniale pe care şi dacă le-aş mai mima acum aş avea probleme. Clar nu o să uit cum s-au mimat următoarele: casting, apeducte (fâââââsss, BUM, nu?), incorigibil şi efectiv (efectiv beat!) şi evident cum Pişti, care nu era atent la ce se mima, nimerea mereu cuvintele. Şi nopţile de trombon au fost legenadare, asta pentru că dacă la început ziceam că stăm un joc, două maxim, ajungeam să stăm până în zori. Merită specificate şi nopţile de bătăi cu perne, sau de tentative eşuate de party. Pizza, plimbările prin Grozăveşti sau Tineretului, grătarele de la foişor, mersul în Jeg la cafea, meciuri si alte cele, movie session-urile (îmi cer scuze pentru Paranormal Activity), statul pe palier sau pe balcon atunci când nu se putea dormi din cauza căldurii, serile de mers la filme, turele pe palier atunci când aveam prea multă energie (blame it on cola sau cafea), perioada de "Be my friend!", zilele de naştere sărbătorite aşa cum trebuie, mersul la teatru si dezbaterile, story time-urile cu Iulia, făcutul unghiilor cu fetele, cafeaua de dimineaţă din timpul sesiunii, alergatul prin Poli şi pe lângă Cotroceni unde am fost atenţionaţi că nu avem voie să staţionam pentru a ne odihni, cumpărăturile din Real, fie ele şi la ora 2 noaptea, bancurile specifice, bătaia pe duşul fain, ameţeala de după Jeg, vocea suavă care ne trezea dimineaţa atunci când anumite peroane lăsau “sarmale la duş”, serenadele din faţa geamului, goana după gândaci, vecini cu probleme şi multe altele.


Nu pot spune decât că îmi este puţin dor şi că mi-ar plăcea ca şi la anul să dau peste aceleaşi persoane la cămin.
Oricum am rămas cu ultima seară la camin care a fost absolut genială: de la ultimele cumpărături în Real, micii pe care i-am mâncat cu atâta poftă, Jegul cu berea ieftină, statul pe balcon si pe palier la poveşti, până la surpriza de la ora 3 cu tot tacâmul – coborât afară în cămaşă de noapte (da, acea cămaşă de noapte), statul pe bancă şi semirăsăritul pe care da, l-am prins aşa cum am promis şi senzaţia de după o beţie de vară pentru că am terminat cu bine sesiunea.

Cert este că miroase a vara, a mare, munte şi concert, soare, mult somn şi distracţie.

Ain’t nothing like summertime!

miercuri, 9 iunie 2010

The place that rocks

Când mă gândesc la "The place that rocks" mă gândesc involuntar la locul unde este deschis non-stop, este mereu, mereu plin de studenţi, unde primăvara şi toamna sunt mese pe terasă, unde este absolut plin atunci când sunt meciuri, unde meniurile sunt haioase iar berea este ieftină, unde wireless-ul nu prea merge, unde toaleta este mult mai faină decât cea de la cămin...iar lista ar putea continua la nesfârşit.

Note to self: WHAT HAPPENS IN JEG, STAYS IN JEG!

The place that rocks este clădirea drăguţă de lângă cămin, numită mai mult sau mai puţin sugestiv "La jeg", unde prezenţa ta acolo este motivată de absolut orice. Fie că am mers să sărbătorim că am trecut sau am scăpat de un examen, să ne sărbătorim ziua de naştere sau onomoastica, să ne destindem înainte de un examen, să vizionăm un meci şi să îl trăim cu o intensitate nemaiîntălnită (da, se poate!), fie că am adormit la propriu cu capul pe masă, am mâncat mii de pungi de seminţe, am băut mii de beri, cafele şi sucuri, am folosit wireless-ul, am făcut promisiuni, am glumit, ne-am ameţit sau am reuşit să fim singurii din Jeg la ora 5, bucurându-ne de atmosfera aia tinerească şi veselă, fie că ne-am întâlnit să depănăm amintiri sau să discutăm de afaceri, Jeg o să rămână locul pe care pur şi simplu nu îl poţi refuza.


Şi spun asta pentru că sunt sigură că nu o să mai găsesc un loc care să îmi placă atât de mult ca Jeg-ul.

O să-mi lipsească.


Dar înainte să plec de aici, voi merge să prind un răsărit pe terasă.

vineri, 4 iunie 2010

Hey, you're not alone!

În momentele de sigurătate este foarte important să ai pe cineva alături. Deşi mă gândeam că sunt singură în cameră, o creatura extrem de vioaie şi jucăuşă îmi tot facea semne de pe patul colegei mele, strigând din toată fiinţa: "Hey, you"re not alone!". Şi avea dreptate: sunt inconjurată de vietăţi. Da, m-au invadat gândacii. (asta ca să nu mai zic de ţânţari sau muşte).
Şi pentru că de 2 zile am avut ocazia să studiez de aproape aceste creaturi gingaşe, am putut identifica următoarele tipuri:

- gândacii intelectuali. Sunt acei gândaci pe care îi găseşti printre cursurile tale atunci când te apuci de învăţat.
- gândacii migratori. Sunt acei gândaci pe care îi surprinzi furisându-se pe sub uşă şi părăsind ţinutul tău sper a descoperi altele mult mai interesante. Când se întâmplă asta, te bucuri, evident.
- gândacii cinefili. Sunt acei gândaci cărora le plac atât de mult filmele, încât te poţi trezi cu ei pe monitor atunci când vizionezi unul.
- gândacii alpinişti. Sunt acei gândaci care se caţără pe absolut orice.
- gândacii timizi. Sunt acei gândaci pe care îi găseşti într-un colţ deoarece timiditatea îi împiedică să mişune prin zonă.
- gândacii fustangii. Sunt acei gândaci care ajung dintr-un pat în altul, care pleacă înainte să te trezeşti. "Here I am , I am in the wrong bed again".
- gândacii programagii. Sunt acei gândaci interesaţi atât de tare de programare încât pătrund prin calculator să studieze.
- gândacii depresivi. Sunt acei gândaci care îşi dau drumul pe geam.
- gândacii care merg la mall. Sunt acei gândaci pe care îi găseşti printre hainele tale. Nu de alta dar şi gândacii vor să fie cool.
- gândacii "Spiderman". Sunt acei gândaci care trăiesc pe tavan şi care sar pe tine atunci când te aştepţi mai puţin.



Acestea fiind spuse, I'm not alone!