Celei care pleaca

"Mi-am luat hainele in graba si am plecat, nu puteam sa mai suport. Nu erau noptile cele care ma dureau si nici diminetile in doi petrecute in pat pana tarziu, nici cafeaua calda care ne dezamortea, nici aerul rece de dimineata ce ne trezea toate simturile ci pur si simplu faptul ca atunci cand pleca ramanea un gol pe care nici asternuturile impregnate pana la ultima tesatura cu parfumul lui si nici pasiunea cu care isi lua ramas bun nu il umpleau.
Ajunsesem in pragul disperarii, dincolo de limitele pe care credeam ca le pot accepta!
Pur si simplu traiam ca un gandac prins in panza unui paianjen. Imi placea. Ma trezea la viata, trezea tot ce era viu in mine. Dar ma strapungea mereu cand voiam sa evadez. Traiam intens, insa nu puteam vedea dincolo de panza care ma izola de lumea exterioara. Deciziile nu erau dictate de constiinta mea ci de pasiunea din mine. O viata fara intrebari prea multe, cu incertitudine la tot pasul, asta imi oferea el. Si imi placea. Sau mai bine zis, mi-a placut.


Mare i-a fost uimirea cand am plecat. Nu se astepta la asta.
Pentru el totul era mai usor probabil. Dar nu si pentru mine.


Pentru ca incepusem sa simt."

Citind asta mi-am adus aminte de o poezie.

"Tu crezi c-a fost iubire-adevarata
Eu cred c-a fost o scurta nebunie."

(am copyright)

Viata de student - Caminul

Voi incepe aceasta serie intitulata "Viata de student" cu descrierea unei experiente care pe mine m-a desavarsit ca studenta: caminul.
Stiam ca toata treaba cu caminul are sa fie ceva putin cam complicat la inceput, asa ca nu mi-a fost mare surprinderea cand am aflat cat tam-tam este pentru alegerea unui loc in camin la Fmi: completeaza cerere, urmareste site-ul periodic pentru a afla informatii despre repartizare, afla lista si numarul de locuri in fiecare camin, gandeste-te unde te situezi pe lista si ce sanse ai sa prinzi un loc unde e mai bine, mergi la repartizare, du-te in fata cand te striga, vorbeste cu studentii aia acrii care chipurile sunt pusi sa te ajute, alege-ti camera de camin din cele ramase, ia foaia cu repartitia semnata de prodecan si mergi spre camin.

Cu o bucurie nemotivata am iesit eu de acolo pentru ca am prins loc in Leu C unde sunt doar 2 persoane in camera si am pornit sa-mi iau camera in primire. Ajung acolo, vad caminul, imi dispare bucuria. Ma cuprinde un fior de neliniste. Poate din cauza caldirii vechi, cu geamuri vechi prin care nu puteai vedea nimic sau din cauza atmosferei de spital din interior... nu ma pot pronunta acum. Am intrat acolo, am completat fisele, m-am plimbat de la o sala la alta, am stat la cozi, m-am dus sa-mi iau cheia. Am pasit putin pe coridoare, m-a cuprins frica.
Ajung in cele din urma in fata usii camerei mele (ieeii), dau sa bag cheia in usa si ghess what? Nu se potriveste cheia. Merg din noi la tipul cu chei, ii explic problema, imi da inca 4 chei sa le incerc. Merg, le incerc, nimic. Ma intorc din nou, ii explic ca nicio cheie nu merge, cheama 2 studenti de acolo, ne da o plasa plina cu chei si ne spune sa le incercam. Mergem, le incercam, se face gramada mare de chei pe jos (chei incercate), lume trece, rade, "Hai mai, nu-mi spune ca nu ai cheie!!", terminam cheile si surpriza! Nici macar ultima cheie nu deschide camera. Merg din nou la tipul cu chei (sau tipul roz, cum i se mai spune), imi spune sa ma intorc de dimineata pentru ca va rezolva problema.

Cu optimisuml meu ma reintorc a doua zi cu gandul "Cat de rau poate fi in camera?". Ajung, merg la tipul cu chei, imi spune ca acum este tamplarul acolo si incearca sa deshida. Ma duc sus, aud bubuieli, galagie, toate cele. Saracul om se chinuia de 1 ora sa dea yala jos si sa putem intra in camera. In cele din urma se hotaraste sa patrunda in camera asa cum mi s-a spus ca niciodata nu se va intampla: daramand usa. Se sparge usa, intru eu in camera si stupoare!! Un pat vechi, celalat fara saltea, mocheta murdara, geam lipsa, noptiere vechi si darapanate, 2 gandaci morti in dulap, un borcan cu o lacusta moarta in el si cireeasca de pe tort: un perete mugegait pentru ca dee! as fost inundatie peste vara.

Si apoi, da paturile in mijlocul camerei, strange praful cu o matura, pune-le la loc, matura in camera, da cu hipoclorit pe mucegai ca sa se duca (merge treaba, este verificata, a se folosi manusi, Ace rules!), sterge etajerele si patul, freaca dulapurile, omoara gandacul care tocmai a intrat pe geam, spala perdeaua gri, spala geamurile (ieii, am cele mai curate geamuri, este dovedit).

Si pentru ca este o prima data pentru toate chestiile, am zugravit :) si am vopsit.
Dis de dimineata cu trafaletul si cu galeata de lavabila (era la oferta!!) pe cate am carat-o eroic de la Carfur, in ciuda privirilor insistente ale oamenilor pusi pe glume, si cu un lighean "imprumutat" de pe hol (il voi inapoia) am inceput operatiunea. M-am distrat, a fost super, I would do it all again, iar in final mi-am dat seama ca arata bine. Asadar, daca imi voi gresi carierea intr-alea informaticii, pot excela in meseria de zugrav sef.

Iar ca toate sa fie si mai faine, am avut ocazia sa vopsesc tot ce mai era in camera, de la geamuri la usa, si de la dulap la etajere, calorifer si noptiera.



Cam asta am facut in utimele 2 saptamani... pentru ca intr-un final camera sa arate destul de bine incat sa pot locui acolo. M-am bucurat desigur de cablul de net si de faptul ca avem interfon si 1 cartela pe camera (btw, daca sunteti treziti la ora 3 noaptea este probabil cineva care nu are cartela si a ramas pe afara, asa ca ar fi ok sa-i dati drumul daca tot v-ati trezit, cine stie, poate la un moment dat si voi va veti bucura de amabilitatea altora).

Iar baia este un loc sacru, unde de, vorba aceea avem parte de intimitate (not). Tot ce sper eu este ca lumea o sa-si dea seama cand un dus sau o toaleta este ocupata si cand nu... daca nu, om vedea.

In rest, toate bune si frumoase, ma voi instala curand in camera de camin, in care sunt mandra sa stau pentru ca acum arata decent.


[vor urma si poze]