Swimming? Yes, swimming!

*conceptul de " a inota porceste"

Avem un singur Crai ce-asteapta neclintit

Avem un singur Crai ce-asteapta neclintit
Cu ale sale creste ce-s rosii-n asfintit
Plecam luni dimineata, urcam toti impreuna
Si liberi ca sa fim sub cerul clar de luna

Asa a inceput totul si cam asa a continuat: Zarnesti-Prapastii-Cheile Pisicii (o premiera pentru toti cred, un traseu destul de fain, cu obstacole pe alocuri)-La table
(unde indicatorul este cazut si unde peisajul este de-a dreptul cutremurator, defrisari masive - mie mi-a lasat impresia unui loc pustiu, din care tocmai a disparut orice urma de populatie)-Grind
Un loc fain, refugiul destul de ok, loc de camping, urs-less, cu vedere spre creasta sudica.

Foc de tabara, cantece, program educational "Ce facem daca vine ursul?", haine multe pe noi si cea mai buna supa pe care am mancat-o vreodata: multumim Mada!

Dimineatza pe racoare, cu rucsacii plini am urcat pana pe creasta. Pentru mine cel putin asta a fost partea din traseu care mi-a cam pus capac. Creasta frumoasa ca de obicei am parcurs-o cu viteza mai mare decat data trecuta si de data asta mi s-a parut mult mai scurta - Timbalele, Ascutitul, Turnul, minunatele lanturi dinspre Turn pe care de aceasta data le-am coborat, celebra Curmatura unde am observat ca s-a facut tiroliana, Botorog si minuntatul centru al Zarnestiului.

Cat desre sentimentele mele legate de aceasta tura, mi-a placut mult, bineinteles in top ramane prima tura pe creasta (cu tot tacamul), picioarele mele au rezistat eroic pe creasta cu toate ranile; spatele meu la fel, cu un rucsac care in greutate a intrecut orice rucsac pe care l-am mai carat vreodata.


Era sa uit, am invatat si un lucru nou din tura asta, pe care il voi impartasi aici:
"Coaja de banana este biodegradabila pentru ca vine caprioara sa o manance."