Welcome to the real world, it sucks, you're gonna love it!

Cu toate ca greu am vrut sa accept asta, am crescut si odata cu asta au crescut si responsabilitatile si implicit si ambitiile de a realiza lucruri marete.

Totusi entuziasmul si optimismul ma impingeau inca de la spate cand am luat si eu decizia de a deveni "om mare", cu alte cuvinte, om al muncii. In scurt timp, mi-am gasit un job (traiasca ejobs!), am trecut cu bine de interviu si de proba practica si am fost acceptata. Am inceput cu pasiune si daca la inceput eram multumita, acum nu mai pot spune acelasi lucru. Asta pentru ca am luat contactul cu "the real world" si mi s-au cam spulberat mie asteptarile si visele legate de ceea ce credeam ca este drept si nedrept. Asa ca am simtit pe pielea mea ca lucrul cu oamenii este un foarte greu tocmai pentru ca oamenii nu asculta si au tendinta de a exagera cu vorbele, mi-am dat seama cat de putina educatie si respect exista in tara, indiferent de nivel, cat de obositor este sa lucrezi si sa te intorci acasa si sa mai ai de facut si alte lucruri, ce inseamna sa iti faci planuri in functie de orarul de la munca, ce inseamna sa renunti la lucrurile care te fac intr-adevar sa te simti bine si care iti placeau atat de mult din lipsa de timp. Si mai ales am simtit inca o data ca viata e nedreapta (imi pare foarte rau ca nu am fost in stare sa invat asta de la mai marii care chiar s-au chinuit sa ma invete asta in 4 ani de liceu) si ca mereu o sa existe situatii in care esti certat de superiorii tai, de cele mai multe ori nedrept pentru ca normal, unii vor putea face mereu abuz de putere fara ca tu sa poti riposta macar...

Totusi acum pot sa multumesc si eu fara pic de ironie statului roman pentru faptul ca se percep taxe atat de mici pentru salariu, indiferent de valoarea salariului. E bine totusi ca cineva se gandeste la toate!

In alta ordine de idei, it sucks! But you're gonna love it eventually! Dar nu acum, pentru ca eu, cu bucurie, renunt la "privilegiul" de a fi om mare si la acest "paralisis mental" in care am ajuns si la povara de a avea un program.
Poate ca o sa regret dar acum nu-mi doresc altceva decat sa fiu din nou "Deea mica" si sa ripostez de fiecare data cand ceva este nedrept sau mi se pare nedrept.


Si promit acum si imi propun ca atunci cand voi avea eu locul meu de munca for a lifetime, o sa imi placa ceea ce lucrez, o sa merg cu bucurie si din pasiune acolo si o sa imi fac treaba asa cum trebuie.

Iar daca in 3 saptamani, am spus "foarte satisfacut, satisfacut, nici satisfacut, nici nesatisfacut, nesatisfacut sau foarte nesatisfacut" de nenumarate ori, este timpul sa promit ca nu, nu mai folosesc aceste cuvinte cel putin 1 an de acum incolo.


QED